Elipole

Pe vremuri, cândva demult, când se făceau poze cu aparate foto mari și fotografiile erau făcute într-o baie cu sarea de argint, trăia o fetiță pe nume Alžbetka. Avea părul roșcat, uneori era foarte zburdalnică și îi plăcea să bată din picioare.

Într-o zi, brusc, s-a îmbolnăvit și a trebuit să petreacă mult timp închisă într-un spital uriaș și murdar, care avea nevoie disperată de reparații. Și de apă caldă. Totul era în stare de destrămare. Vopseaua și tencuiala veche picau de pe pereți. Lifturile se clătinau, scârțâiau și se blocau. Această fetiță fragilă cu ochelari era singură, nu avea acolo cu cine să râdă sau să zburde, dar, pentru că nu se temea de nimic, uneori noaptea se strecura din camera ei și rătăcea pe coridoarele întunecate, visând la toate lucrurile pe care le-ar repara dacă ar avea uneltele necesare - ar strânge toate șuruburile slăbite, ar lipi la loc toate faianțele căzute și ar reînvia spațiul spitalului cu vopsele noi.

După câțiva ani Alžbetka a devenit o tânără fată frumoasă. Medicii au reușit să-i îmbunătățească starea de sănătate, iar ea a putut să revină acasă și să se întoarcă la școală. A devenit din ea o domnișoară înțeleaptă și politicoasă.

A încercat să recupereze tot timpul pierdut - era o elevă harnică, iar după școală și-a cusut o geantă din pantaloni vechi, uzați, de catifea. Era o geantă grozavă, cu câteva compartimente mici și un loc special pentru portofel.

Elizabeth, sau Ela, așa cum o putem numi de acum (a devenit totuși o domnișoară), a dobândit o pasiune mare pentru fotografie. S-a înscris la cursuri unde a învățat din ce este compusă camera de luat vederi, cum trebuie reglate toate butoanele și scălile de pe aparat, astfel încât imaginea să fie cât mai clară și luminoasă, și învăța cum se dezvoltă fotografii muiate în diferite soluții într-un loc numit camera întunecată.

Pe parcursul tuturor acelor lucruri misterioase, a cunoscut un băiat pe nume Krysztof. Kris. Avea mereu zâmbetul pe buze și purta un rucsac, în care avea o hartă. Kris visa să călătorească prin toată lumea.

Din ziua în care s-au întâlnit, Ela și Kris mergeau peste tot împreună. Ela pe mașina ei de cusut i-a fabricat lui Kris o curea pentru aparatul lui de fotografiat. Mergeau împreună să exploreze diverse locuri, fabrici vechi dezafectate, se cățărau pe ruinele clădirilor sau până în vârful coșurilor înalte de fum. La un moment dat, nimeni nu este sigur când s-a întâmplat exact acest lucru, s-au îndrăgostit unul de altul și au decis să se căsătorească, deși nu aveau bani suficienți pentru a aranja o nuntă bogată. Ela și-a cusut propria rochie de mireasă și prietenii lor i-au ajutat să aranjeze nunta.

Ela nu mergea nicăieri fără geanta ei, în care purta tot felul de lucruri, pe care le scotea, dacă era necesar sau nu, chiar și în cele mai bizare situații. De exemplu, când au mers la o nuntă și a căzut semnalizatorul uneia dintre mașini, Ela a reparat-o într-o clipă folosind o șurubelniță și cinci șuruburi găsite prin geanta ei.

Geanta Elei era curată și ordonată. N-a avut niciodată dezordine în ea. Erau acolo șapte gume de mestecat, care puteau fi folosite pentru a lipi faianța înapoi pe perete sau pentru a fi oferite prietenilor din jur. Erau acolo și patru instrumente de scris – un pix, un stilou, un creion și un creion plumb – cu care au semnat certificatul lor de căsătorie. Era în geanta ei și o frânghie lungă de șapte metri, pentru orice eventualitate.

Erau foarte fericiți și se mutau des dintr-un domiciliul în altul.

De fiecare dată când se întâmpla ceva interesant în lume, Kris se uita pe harta lui unde era exact acel loc și apoi mergeau să exploreze situația. Făcea fotografii și imagini video și trimitea toate aceste materialele la ziare sau la televiziune. Kris a învățat chiar să piloteze un avion pentru a putea ajunge și mai repede în locuri unde se întâmplau lucruri interesante. În decursul călătoriilor lor au întâlnit mulți oameni buni care i-au invitat la ei acasă. De asemenea, le plăcea să doarmă în cort și să cânte cântece în jurul focului de tabără.

Ela a fost întotdeauna pregătită pentru întămplări neașteptate. În cel de-al doilea compartiment al genții ei, purta o lampă de frunte, baterii de nouă volți, o trusă de cusut (dacă rucsacul lui Kris s-ar fi rupt accidental), bandă adezivă, trei agrafe, patru tampoane de bumbac și un cuțit de buzunar, care era cel mai des olosit în timpul campingului.

Din păcate, Ela și Kris nu au reușit să aibă copii și pur și simplu trăiau de pe o zi pe alta. În geanta ei plină cu tot felul de lucruri diferite, Ela avea și un buzunar mic pentru portofel, unde ținea monede și bani de hârtie.

Într-o zi, când erau foarte departe de casa lor, Ela s-a îmbolnăvit grav și de atunci a fost nevoită să stea zilnic în pat. De fapt, lumea întreagă s-a îmbolnăvit dintr-o dată Ela și oamenii cunoscuți nu au mai putut să se viziteze reciproc sau să stea și să cânte în jurul focului de tabără cu o chitară. În schimb, prietenii îi trimiteau Elei scrisori și cărți poștale care povesteau despre viețile lor și despre aventurile pe care le-au trăit. Kris citea toată corespondența primită Elei, care stătea întinsă în pat, și-i arăta de unde provin scrisorile și cărțile poștale pe harta pe care a scos-o din rucsacul său.

Cel mai important însă a fost, că niciunul dintre ei nu și-a pierdut simțul umorului, nici măcar pentru o scurtă clipă. Chiar și când stătea întinsă în pat, Ela era mereu pregătită să facă ceva. A reparat toate prelungitoarele din casă, cusea la mașină de cusut. Când rămas fără putere a decis să cumpere o bucată de pământ, cu toți banii pe care îi adunase în geantă. A realizat asta pe internet, dar nu a mai avut forța să vadă acest teren. Pentru a nu se mai gândi la boală, ea și Kris împreună au făcut planuri despre cum vor îmbunătății acest teren și ce vor planta și ce vor construi acolo. Au găsit și un nume frumos - EliPole.

Din păcate Ela nu a mai avut timp să vadă pământul cumpărat.v Dar Krzysztof a luat harta și s-a dus direct la EliPole, așa cum cândva mergeau amândoi. Sub o piatră mare, printre trei sălcii plângătoare, a îngropat geanta iubitei sale soții. A memorat exact numărul de obiecte diferite pe care Ela le purta în geantă. Le-a memorat într-o astfel de succesiune încât pe hartă au format coordonatele geografice: 51 * 07'47 "N și 19 * 33'41" E.

Prietenii Elei și a lui Krzyszek au plantat flori și copaci in jurul pietrei sub care era îngropată geanta ei. În jurul acestui loc a crescut un frumos crâng de copaci. Din fructele acestor pomi se fac acum budinci delicioase, gemuri, vinuri si lichioruri. A fost ales și un loc special pentru foc de tabără, iar în jurul focului petreceau și cântau la chitară, așa cum îi plăcea Elei.

Până astăzi, prietenii care vin să viziteze acest loc, în timp ce stau în jurul focului și cântă la chitară, îl pot vedea adesea pe Kris zburând deasupra lor cu avionul fluturând aripile în semn de salut, în semn că nu a uitat de Alžbetka...

Anii trec și lumea se schimbă. Copacii cresc și sunt din ce în ce mai mari, iar leagănele pentru copii agățate pe crengi se ridică în sus odată cu pomii. Fiecare copil care ajunge ca prin minune în acest crâng de copaci cu o piatră mare, cu trei sălcii triste în mijloc, își imaginează ce ar putea pune în geanta Elisabetei, îngropată adânc sub piatră. Ceva de care ați avea nevoie în situații neașteptate.

Dar dumneavoastră? Ce ați pune în această geantă?



Autori: Elzbieta si Krzysztof Kush Traducere în lima română: Jaromir Novak și Irina Pitei